Am petrecut ultimele zile ale lunii lui gustar în zona Iașului. Cu această ocazie am revăzut o parte dintre locurile dragi, am văzut altele doar știute, am cunoscut locuri neprospectate, am revăzut prieteni, am făcut vizite...
În prima zi a lunii septembrie am ajuns, cu ajutorul celui mai apropiat dintre colaboratorii mei, la ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare - Mănăstirea Dobrovăţ.
În prima zi a lunii septembrie am ajuns, cu ajutorul celui mai apropiat dintre colaboratorii mei, la ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare - Mănăstirea Dobrovăţ.
Dobrovăţ-ul te primește cu speranțe pentru viitor...
și cu liniștea unor astfel de locuri.
Mica livadă este nepăzită, dar...în siguranţă.
Seceta, din acest an, nu a permis o recolta bogată, însă vor fi atâtea fructe cât să satisfacă pofta celor ce au lucrat-o.
Peste toate și tot Măria Sa veghează, iar spiritul său este prezent.
Mica colectivitate, asemeni unei familii de stup, își are bine definite lucrările şi ascultările.
Oamenii sunt sub vreme şi rânduiala vieţii monahale.
Liniștea locurilor este întreruptă de sunetul clopotelor ori de chemarea toacă'i...
Ciclic oamenii se reîntrunesc în interiorul biserici pentru rugă şi reculegere...
Şi peste toate e pace, iar timpul curge precum îi este pasul, măsura şi rostul.
Clopotul cheamă, iar viaţa îşi vede de a sa menire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu