Marea şi vestita Mănăstire Iviron este zidită pe ruinele unui oraş
antic, într-un loc plin de linişte şi pace. Daca vii de la Careia -
capitala Sfântului Munte Athos, faci în jur de o oră şi jumătate -
mergând pe jos. Mănăstirea are în apropierea sa Mănăstirea Stavronichita, fiind accesibilă şi cu automobilul ori direct de pe mare.
Legat de Mănăstirea Iviron sunt multe legende, dar poate una dintre cele
mai impresionante este cea pe care am sa v’o istorisesc în continuare.
Se spune că într-o zi a trecut pe la mănăstire un sărac, ce era foarte
flămând. Apropiindu’se de portar l-a rugat să-i dea o bucată de pâine.
Portarul l-a alungat şi i-a spus că atunci când v’a avea bani va primi pâine.
Supărat săracul a pornit spre Careia. Flămând şi obosit la un
moment dat s-a oprit pentru a se odihni şi aşezându’se la umbra unui
copac a izbucnit în plâns. În timp ce plângea de foame, săracul s-a
rugat la Maica Domnului să-i dea o bucată de pâine.
După ce termină
rugăciunea văzu apropiindu’se de el o femeie, care l-a întrebat de ce
plânge. Săracul istorisi păţania sa cu portarul mănăstirii. La auzul ei
femeia i-a întins un galben şi i-a spus: “Ţine banul acesta şi-l dă
portarului, ca să îţi dea pâine. Spunei însă că dacă vor continua aşa,
le voi lua belşugul din mănăstire.“
Săracul mulţumi şi se întoarse
la mănăstire şi-i dădu galbenul portarului. Mânios din cale afară, căci
era un ban de aur, portarul duse săracul la stareţ, care auzind povestea îl duse la icoana Maicii Domnului. Aici săracul recunoscu femeia care i
s-a arătat şi care îi dăduse galbenul, iar cu toţii văzură că din salba
Măicii Domnului lipsea un galben.
Stareţul mustră pe portar pentru
nemilostivenia sa şi hotărâ ca să se pună la poarta mănăstirii un cufăr, în care să fie pusă zilnic pâine pentru săraci. Acest obicei se
păstrează cu sfinţenie până în ziua de astăzi. Şi noi am văzut cufărul şi am mâncat din pâinea călugărilor de la Sfânta Mănăstire Iviron.
oh, ce frumos!
RăspundețiȘtergere